Articole

ianuarie 15, 2022

Stelele-n cer… de Mihai Eminescu

Stelele-n cerDeasupra mărilorArd depărtarilorPână ce pier. După un semnClătind catargeleTremură largeleVase de lemn; Niște cetățiPlutind pe marileȘi mișcătoarelePustietăți. stol de cocoriApucă-ntinseleȘi necuprinseleDrumuri de nori. Zboară ce […]
ianuarie 12, 2022

ADN-ul copilăriei

1. mereu am vrut să revin , dar urmele s-au șters tot ce-mi amintesc e o trecere de cale ferată nesemnalizată unde mulți și-au frânt gâtul […]
ianuarie 11, 2022

Gara Decembrie

Am greşit staţia, am coborât mai devreme sau prea târziu, acolo unde trenurile îmbătrânesc cu fiecare călătorie mai mult, la capătul călătoriei se demachiază obosite ca […]
noiembrie 30, 2021

CUTIA POȘTALĂ A CERULUI

Întâlnirea cu poezia, producătoare de mutații la nivelul receptării, face posibilă îmbogățirea conceptului însușii de liric. Poeme în care stările se succed într-o dinamică uimi toare, iar vibrația emoției este proaspătă, ca și trăirea irepetabilă ce le dă la iveală, reflectă universul căruia poetul îi datorează accesul său la o formă superioară de existență. Edificatoare în acest sens este cartea scrisă de binecunoscuta poetă optzecistă, Maria Postu, Cutia poștală a cerului – Poeme, apărută la Editura eLiteratua, București, 2013, în cadrul Proiectului eLiteratua, în format electronic și tipărit. Neliniști interioare, ireversibilitatea vieții, sentimentul solitudinii, instinctul de supraviețuire, drumul spre Paradis sau spre halta Șoimul, dependența de „melancolia cuvi ntelor obosite la dispoziția oricărui client/ începător sau expert în arta execuției lente și dureroase a cuvintelor”, anul zero de la care a început numărătoarea fericirii, deturnare, frumuseți strivite, ascunse, de dincolo de timp, poemele: „la început poemul doare”; „poem în limba paradisului”; 236