Lângă mine sunt păsări care continuă
să zboare ori de câte ori se odihnesc pe creștetul meu
ca și cum mi-ar fura gândurile și visele netrăite.
Lângă mine sunt flori care continuă să înflorească
Ori de câte ori le atinge aripa frântă
a amintirilor mele
și le udă lacrimile mele,
lângă mine sunt oase care nu-mi aparțin
și visele altora se împletesc cu ale mele,
lângă mine sunt arme ruginite pe care într-o zi
le va revendica un făt-frumos ca să cucerească lumea
ce vreți, lumea se cucerește de fiecare dată
de către fiecare soldat înregimentat sau nu
în vreo armată,
lângă mine sunt mii de lumi cucerite așteptând cuminți dreptul să capete un nume,
dacă ar fi să îngân toate cuvintele care s-au spus aici, toate promisele eternități
și toate viețile paralele în care voi continua să trăiesc,
aș crede că moartea e cea mai bună destinație a vieții,
ajung uneori până la mine urme de sărbătoare
confetti și rămășițe de fericire,
petale smulse care-mi lovesc mormântul mai dureros decât
palmele mamei acum peste o sută de ani,
petrecerea asta e pentru mine, îmi spun, ar trebui să mă ivesc
inopinat la mijlocul ei imaginându-mi că mă aflu
într-un poem bacovian,
ar trebui să-i întreb dacă își mai amintesc numele meu
de îndată ce se închide portalul dintre noi,
ar trebui să-i întreb dacă mă visează cineva și
dacă darul meu e prețuit oare,
ar trebui să-i las să jefuiască florăriile în onoarea mea
sperând să aibă un somn liniștit și că
nu voi mai avea nici un motiv să le bântui somnul…
