Privim, observăm, ne uităm, dar oare vedem ce trebuie, cât trebuie și c dând trebuie? Vă rog să faceți un scurt exercițiu de imaginație și să vă transpuneți în rolul lupului, al bunicii sau al Scufiței roșii.Care dintre ele vi se pare mai profund, mai uman, mai empatic?
Mama:Draga mea, sunt prea ocupată azi ca să mai merg la bunica, mama tatălui tău ca să-i duc pachet de mâncare. Știi foarte bine că bunica ta nu acceptă să meargă la azil unde au ajuns până și vedere renumite, așa că trebuie, noi , familia, să avem grijă de ea!
Scufița roșie: Dragă mamaă, decât să merg la școală la clasa zero, prefer să merg la bunica! Poveștile ei sunt mult mai frumoase, chiar dacă nu am acolo tabletă și desene animate!
Mama: Scufița roșie, ți-am pregătit coșul cu produse bio, de cea mai bună calitate, așa că sper ca bunica să fie mulțumită și să nu mai încerce să-și înfluențeze fiul în mod negativ în ceea ce mă privește!
Scufița Roșie: Cum adică, ”negativ”?
Mama: Păi, mă acuză că stau prea mult la Mall, că în loc să am eu grijă de tine te las la after scool până la ora 6, că în loc să gătesc eu, prefer să fac comandă de la firme de catering și apoi îl întreb dacă i-a plăcut mâncarea făcută de mine…
Scufița Roșie: Mami, eu vreau să stau cu bunica, mai bine decât să stau la after scool!
Mama: De ce, îngerașul meu?
-S R: Pentru că doamna de acolo nu ne ajută la teme și nici nu e atentă la ce facem noi! De pildă, când Darius mi-a smuls scufița din cap, ea în loc să-l certe i-a spus bucuroasă: ”Bine că m-ai salvat de scufița asta roșie că m-a innebunit bunica fetei de câte ori mă sună să mă întrebe ce părere am despre Scufița roșie!
Mama: Din fericire am reușit să o recuperez șu acum te vei duce la bunica ta să-i duci un pachețel!
