1.
mereu am vrut să revin , dar urmele s-au șters
tot ce-mi amintesc
e o trecere de cale ferată nesemnalizată
unde mulți și-au frânt gâtul
au rămas fără copilărie, singurul bagaj gratuit cu care s-au născut
e apoi un pod ale cărui balustrade s-au rupt sub povara celor ce s-au aruncat
sau doar s-au privit în apele râului până la uitarea de sine,
mereu am vrut să revin acolo,
chiar dacă mi se spune că urmele podului s-au șters de mult
iar râul nu a devenit niciodată fluviu așa cum visam cândva,
că nu mai poți retrăi niciodată ceea ce n-ai trăit la timp,
terminând de trăit ceea ce nici măcar nu a început la timp
mereu am vrut să revin în locurile acelea ca pe apele
unui lac straniu în care nu m-am contemplat destul și
nu i-am măsurat adâncimea, strălucirea, puterea verdelui crud
de-atâtea ori visam să-l traversez înot, să mă scufund în căutarea
unor cărări pierdute de mult,
am tot visat să las o hartă fidelă a copilăriei mele
în care să revin oricând cu ușurință
am tot sperat să fie găsită și redată proprietarului
care o desenase pierzând-o apoi,
am visat să pot oferi scenariul copilăriei ideale
unui regizor în pană de inspiratie
există pe undeva o esență a copilăriei în care crede fiecare adult
sperând s-o păstreze ca pe un unicat ,
ca pe o piesa de colecție a cărei valoare crește
odată cu trecerea timpului