|
LA CIRCUL ELEFANŢILOR
Am visat să deturnez o turmă de elefanți să-i oblig să mă dreseze să mă ducă la circul elefanților să fac tumbe, să trec prin cercuri de foc iar seara, seara când turma se adună la sfat să-mi decidă destinul mie să mi se dea hrană de elefant și casă de elefant și viață de elefant. Să fiu biciuită și răsplătită cu aplauze, să uit de cei dragi, să nu am timp să le scriu, să-i întreb dacă m-au uitat sau și-au luat altă fiică, soție, mamă, iubită am visat că pot plăti pentru toți și pentru tot…
CÂȚI ANI DE FERICIRE MAI AM
În fiecare zi mă întreb câți ani de fericire mai am, mă îmbrac într-o amintire decoltată și mă consolez cu ea ori îmi prepar o fericire sintetică și trag din ea până rămâne doar scrumul, pe străzile vieții mele trec aceeași trecători ca într-un film derulat până se rupe banda, aceeași trecători pe care nu am avut timp să-i observ și mă resuscitează crezând că am leșinat, suna la 112 sau pur si simplu cheamă polițistul de serviciu, unii chiar cred că am murit și în locul meu e altă femeie atât de diferită de cea pe care o știau ei îmi cer să îi prezint femeilor din mine, tu pe care o preferi, pe cea în alb, pe cea în roșu ori pe cea în negru?
Cert este că în fiecare zi mă întreb câți ani de fericire mai am și dacă cineva calculează fericirea pe cap de locuitor, pe capul meu e o aură căreia unii îi spun melancolie, alții depresie, în fiecare zi mă întreb dacă cel mai fericit an a fost anul în care am tras singurătatea la mal și i-am dat să se hrănească cu trupurile noastre sau anul în care am făcut loc pe punte unor raze de soare, sau poate anul în care ne-am ciocnit de un ghețar și a trebuit să abandonăm nava uitam să mai privim ceasurile, ne călăuzeam doar după razele de soare sau de lună, în fiecare zi mă întreb care a fost anul zero de la care am inceput numaratoarea fericirii, în fiecare zi mă întreb dacă anul cel mai fericit a trecut sau abia se zărește în depărtare.
PIESE DISPONIBILE PENTRU O IUBIRE SFĂRÂMATĂ
Ceilalți îmi spuneau atâtea despre tine încât se întâmpla să uit cum arată Adevăratul, ce stele privește, ce mâini îl mângâie, ce nări îi respiră iubirea, dacă mă duceam spre tine, îmi ieșeau în cale pregătiți cu replici și discursuri incendiare, dacă încercam să-ți scriu ceva, îmi aruncau caietele în foc sau imi întrerupeau conexiunea, când încercam să-ți scriu un mail, orice aș fi făcut să te întâlnesc, ei aveau ceva în plus de spus și de adaugat, de pildă, dacă îmi desenam chipul și-l afișam pe ziduri sperând să te îndrume cineva spre mine, imediat ei îl transformau în caricatură, orișicâte variante ale chipului tău si al meu aș fi avut, orișicâte piese disponibile aveam la mine spre a-ți înlocui cele uzate, inima, trecutul sau măcar câteva amintiri prost așezate , ei nu mă lăsau să cred în tine, să te privesc măcar prin geamul din spate al mașinii cum încercai tu să mă depășești sau chiar să-mi provoci un accident în lanț în care chipul tău, cum îl păstrez eu în memorie, să moară… Îmi spuneau atâtea despre tine încât de multe ori oboseam să plec iar în întâmpinarea ta, mă prefăceam că accept portretul-robot pe care ei mi-l dăruiau spunând că acela ești tu, Adevăratul, pe ascuns însă, pe ascuns când ei în sfârșit uitau de noi, îți scriam despre mine, aceasta e prima scrisoare, sper că la tine funcționează netul, mai ai hârtie de scris și locul meu în amintirea ta e tot acolo…
ÎMI SCRII DE DINCOLO DE TIMP…
Poate tocmai acum intri într-o bătălie Ca mine dimineața în camera de ceai Ne pregătim, la atâția ani-lumină depărtare Unul de celălalt, să ne luăm baia de sinceritate, Mie mi se aduce tava cu ziare și scrisori Cu un boboc de trandafir deasupra De la un admirator necunoscut, poate ești chiar tu cel ce-mi scrii de dincolo de timp sperând ca eu să primesc mesajele tale într-o bună zi, când astrele noastre se vor alinia cuminți unul lângă celălalt tu îți alegi din panoplie cea mai potrivită armă pentru starea de spirit a acestei zile, uitând de mine, cea care nu te va aștepta seara când te întorci din bătălie ca și cum ai fi fost la o întâlnire cu prietenii, uitând de mine, amintindu-ți de mine seara, când ești prea ocupat să compui o baladă a doamnelor de odinioară, cine sunt eu să intru pe ușa din față a poemului tău, nu știu, și chiar acum, la sfârșitul zilei, curierul îmi aduce o altă scrisoare, balada pe care mi-ai dedicat-o la ani lumină depărtare m-a găsit, și trebuie să-mi fac bagajele spre tine…
|
BEIM ELEFANTENZIRKUS
Ich habe davon geträumt, eine Elefantenherde zu entführen sie zu zwingen, mich zu dressieren mich in den Elefantenzirkus zu führen Purzelbäume zu schlagen, durch Feuerkreise zu springen und am Abend, am Abend, wenn die Herde zur Ratsversammlung kommt, dass sie mein Schicksal entscheidet dass man mir Elefantenfutter und Elefantenhaus und Elefantenleben gibt. Dass ich gepeitscht und mit Beifall belohnt werde, dass ich von den Lieben vergesse, dass ich keine Zeit habe, ihnen zu schreiben, um sie zu fragen, ob sie mich vergessen haben oder ob sie sich eine andere Tochter, Frau, Mutter, Geliebte genommen haben ich habe geträumt, dass ich für alle und für alles zahlen kann…
WIE VIELE GLÜCKSJAHRE HABE ICH NOCH
Jeden Tag frage ich mich, wie viele Glücksjahre ich noch habe, ich ziehe eine dekolletierte Erinnerung an und ich tröste mich damit oder ich bereite mir ein synthetisches Glück zu und rauche davon, bis nur die Asche übrigbleibt, auf den Straßen meines Lebens gehen dieselben Passanten wie in einem bis zum Bandbrechen gespielten Film, dieselben Passanten, für die ich keine Zeit hatte, sie zu bemerken und sie machen mich wieder lebendig, indem sie glauben, dass ich in Ohnmacht gefallen bin, sie rufen bei 112 an oder rufen einfach den Polizisten im Einsatz, manche glauben es wirklich, dass ich gestorben bin und dass statt mir eine andere Frau ist so unterschieden von der, die sie kannten sie verlangen mir, die Frauen in mir vorzustellen, welche magst du, die in Weiß, die in Rot oder die in Schwartz?
Sicher ist, dass ich mich jeden Tag frage wie viele Glücksjahre ich noch habe und ob jemand das Pro-Kopf-Glück berechnet, auf meinem Kopf gibt es eine Aura, die etliche Melancholie nennen, andere Depression, jeden Tag frage ich mich, ob das glücklichste Jahr das Jahr war, in dem ich die Einsamkeit ans Ufer zog und ihr als Nahrung unsere Leiber gab oder das Jahr, in dem ich Sonnenstrahlen auf dem Deck Platz machte, odas vielleicht das Jahr, in dem wir auf einen Gletscher stießen und das Schiff auflassen mussten wir vergaßen, die Uhren noch zu schauen, wir richteten uns nur nach den Sonnen- oder Mondstrahlen, jeden Tag frage ich mich welches das Jahr null war, wo ich das Glück zu zählen begann, jeden Tag frage ich mich, ob das glücklichste Jahr schon vergangen ist oder langsam zu sichten ist.
VORHANDENE ERSATZTEILE FÜR EINE ZERBROCHENE LIEBE
Die anderen sagten mir so viel über dich, dass ich manchmal vergaß, wie Der Wahre aussieht, welche Sterne er sich ansieht, welche Hände ihn streicheln, welche Nasenlöcher seine Liebe atmen, kam ich auf dich zu, kamen mir Vorbereitete mit Schlagwörtern und Brandreden entgegen, versuchte ich dir etwas zu schreiben, warfen sie meine Hefte ins Feuer oder unterbrachen die Verbindung, versuchte ich dir eine E-Mail zu schreiben, was ich auch machen mochte, dich zu treffen, hatten sie etwas dazu zu sagen und hinzuzufügen, zum Beispiel, zeichnete ich mein Gesicht und zeigte ich es an Mauern indem ich hoffte, dass jemand dich an mich weist, verwandelten sie es gleich in eine Karikatur, wie viele Varianten deines und meines Gesichts ich auch haben mochte, wie viele vorhandene Ersatzteile ich auch mithaben mochte, um dir die abgenutzten zu ersetzen, das Herz, die Vergangenheit oder wenigstens einige schlecht gelagerte Erinnerungen, sie ließen mich nicht, an dich zu glauben, dich wenigstens durch die hintere Scheibe des Autos zu sehen wie du versuchtest, mich zu überholen oder mir einen Kettenunfall zu verursachen, in dem dein Gesicht, so wie ich es im Gedächtnis bewahre, stirbt… Sie sagten mir so viel über dich, dass ich oft müde wurde, dir wieder entgegenzugehen, ich verstellte mich, dass ich das automatische Bildnis annehme, das sie mir schenkten, indem sie sagten, dass derjenige du, Der Wahre, warst, heimlich aber, heimlich wenn sie uns endlich vergaßen, schrieb ich dir über mich, das ist der erste Brief, ich hoffe, dass die Interverbindung bei dir funktioniert, du noch Schreibpapier hast und meine Stelle in deiner Erinnerung immer da ist…
DU SCHREIBST MIR ÜBER DIE ZEIT HINAUS…
Vielleicht ziehst du gerade jetzt in eine Schlacht Wie morgen früh im Teezimmer Bereiten wir uns vor, so viele Lichtjahre entfernt Voneinander, unser Aufrichtigkeitsbad zu nehmen, Mir wird das Tablett mit Zeitungen und Briefen gebracht Mit einer Rosenknospe darüber Von einem unbekannten Verehrer, vielleicht bist du selbst derjenige, der mir über die Zeit hinaus schreibst indem du hoffst, dass ich deine Mitteilungen erhalte eines guten Tages, wenn unsere Himmelskörper artig in Reih und Glied zueinander antreten werden du wählst dir vom Arsenal die passendste Waffe für die Stimmung dieses Tages, indem du mich vergisst, die auf dich nicht warten wird am Abend, wenn du von der Schlacht zurückkommst als wärest du bei einem Freundestreffen gewesen, wobei du mich vergessen hast, dich an mich am Abend erinnert hast, wenn du zu beschäftigt bist, um eine Ballade der damaligen Damen zu verfassen, wer bin ich, um die vordere Tür deines Gedichts einzutreten, weiß ich nicht, und sogar jetzt am Ende des Tages bringt mir der Kurier einen anderen Brief, die Ballade, die du mir Lichtjahre entfernt gewidmet hast, hat mich gefunden, und ich muss mein Gepäck zu dir machen…
|
Traducere:prof. Nicoleta Ungureanu
