Eu nu am auzit. Eu nu ştiam că nu aud.
Cineva voia ca eu să nu aud. Cineva făcea totul ca eu să nu aud.
Cineva auzea. Bătăile tot mai puternice de inimă, în inimă, în uşile închise,
in uşile care nu s-au făcut la o casă care nu s-a construit
într-un vis pe care nu-l revendica nimeni.
Eu am început să aud când am văzut uşile ce-şi căutau peretele,
peretele ce-şi căuta cărămizile, cărămizile ce mă căutau pe mine,
sã se odihneascã un mileniu pe umerii mei,
când am început să aud, am înţeles că eu auzeam chiar şi atunci
când credeam că nu auzeam, am înţeles că voi auzi şi ceea ce nu vreţi să-mi spuneţi, voi mă auziţi?
Dacă da, de ce nu-mi răspundeţi?
( din volumul Din spatele ferestrei, Editura Muzeul literaturii romane, Bucuresti, 2007)